Credinta

Suntem setati sa ne incredem in lucruri minuscule, mijlocii sau mari si sa le renegam cu tarie pe cele care nu corespund standardelor noastre de toleranta si ne patrund cu tupeu si fara beneficii in patratica frumos ingradita sau mai rau, incep sa ne curga prin vene si artere, invadandu-ne si guvernandu-ne toata existenta.

Credem cu tarie in zilele de weekend, in trifoiul cu patru foi, in moneda norocoasa, in prietenul cel mai bun si strasnic edificiu de confesionat, in puterea banului si mai ales in cea a iubirii si a declaratiilor stereotipice si siropoase, in fidelitatea partenerului si in Te IUBESC, in inocenta copilului de langa tine, in cerul senin de primavara si florile imbietor de parfumate, in Mos Craciun si cadourile de sub brad, in lumina optimista a diminetii, in promovari la locul de munca, in premii la loterii, in atingerea catifelata a unei tesaturi de matase, in efectul unui fum de joint cu combinatie alcoolista, in caii putere ai unei masini sport de culoare rosie, intr-un compliment frumos mestesugit si daruit la momentul oportun, in cearcanele dupa o noapte pasionala, in aprecierea copiilor, in puterea miraculoasa de inalbire a unui detergent ieftin, in diamantul de pe mana unei tipe stilate, in centura de siguranta a unui carusel, in capacitatea de a spune “Scuze” sau “Iarta-ma”, in make-up si ale lui efecte miraculoase, in gratuitatea actului dezinteresat de daruire, in raspunsuri neasteptate si reactii spontane, in bunadispozitie si tonus pozitiv mentinut, in lenevia unei zile fara perspectiva, in transparenta sentimentelor, in vise nedescoperite, intr-o ciorbita aburinda pe timp de iarna si un pahar de suc cu gheata vara, intr-o baie cu spuma si multe lumanari aromoterapeutice, in masaje afrodisiatice, in sporturi si activitati degajatoare de adrenalina si dopamina, intr-un pahar de vin dupa o zi de lucru, in acordurile fine ale unei chitari maiestos ciupite de un profesionist, in popcornul rontait fara stres la un film, in doctor, politist, avocat si preot, in planul B, in intelepciunea batranilor, in schimbatul naravului odata cu naparlirea parului, in fertilitatea pamantului, in mirosul de scortisoara, in arta naiva si coloristica idilica a unui tablou impresionist, in tinutul mainii la batranete si inca folosirea apelativului “iubito/iubitule”, in memorie....

Si credem cu tarie in toate astea, pentru ca am invatat sa le apreciem pe masura ce  am facut cunostinta cu zilele de luni, cu pisica neagra care ne taie tupeista calea, cu dusmanul cel mai aprig ce-si are ca scop principal ruinarea scurtei noastre existente, cu saracia buzunarelor si a sentimentelor cand TE URASC sau NU-MI PASA te dor mai rau decat un cutit infipt intre vertebre, cu prima minciunica dintr-o gurita atat de perfecta  ca unui tanc pur asemeni unui ingeras, cu furtuna devastatoare ce a maturat tot din calea-i si cu papadiile sau cu un covaras mirific de frunze moarte, cu alegerea propriului cadou dintr-un mall in luna ianuarie (pt ca atunci sunt discounturi!), cu posomorarea amurgului sangerand, cu concedierile , cu pierderile la bursa, cu asprimea unei canepi, cu distractii serbede si prea in limita legalitatii, cu mersul cu trabantul sau cu trasurica trasa de doi magarusi costelivi, cu o jignire neprovocata si taioasa, cu anxietatea unei nopti de insomnie, cu azilul, cu macularea unor ciubote de cauciuc imbibate in glod, cu tinicheaua unei domnisoare singuratice, cu imprudenta in trafic, cu orgoliul si incapatanarea, cu tenul muscat de pubertate, cu zgarcenia si avaritia, cu ignoranta si retinerea primelor impulsuri, cu blazarea si indiferenta , cu energia silita a unei zile mult prea planificate, cu taciturnia si opacitatea trairilor, cu cenzura sentimentelor, cu o mancare fara sare si piper si o bautura acidulata fara bule, cu Patul lui Procust si frigiditatea, cu sahul si dominoul, dar mai ales cu prudenta, cu activitatile casnice post-serviciu, cu zdranganitul unui cantaret cu ambitii desarte si fara urechiuse muzicale, cu linistea unei piese de teatru, cu boala, coruptia, inchisoarea si ateismul, cu esecul planului A, cu teribilismul adolescentilor, cu lipsa remuscarilor si a caintei, cu epuizarea resurselor naturale, cu sconcsul, cu Picasso sau Pollock, cu divorturi si ponegriri ale “jumatatii” candva alese, cu uitatul,......

 

Totusi cred cu tarie ca credinta ne face sa credem in tot ce e credul si credibil si ne complacem sa credem ca suntem parte din aceasta lume incredibil de credincioasa.

 

Posted by L