
Ma uit la ceas, ceasul se uita la mine si imi spune ce nu vreau sa aud: esti in intarzaiere! Iau primele haine de pe unde sunt. Le imbrac, imi dau seama ca am un ciorap de un fel si un altul deloc asemanator. Zic: la naiba cui ii pasa si ies.
Pe scari imi dau seama ca mi-am uitat tot ce as fi putut uita in casa : telefon, mapa cu actaraie, portofel, chef, dorinta de vikata, zambet, samd.
Ajung in statie, trasportul e asigurat de firma, lucru bun de altfel, neavand portofelul, deci bani de bilet. Ma uit la ceas: mai am un minut plin pana vine trocariciul. Imi aprind o tigara...ultima. Abia acum observ ca ploua si cel mai probabil a plouat toata noaptea, dupa cum arata strada. Imi zic:"Ei lasa. Asta e! imprumut bani de la careva, aman ce e de amanat pe maine si scap de girja vorbitului la telefon, grija care ma cam incurca zilnic, la drept vorbind.lucrurile nu stau chiar atat de rau.”
Nu-mi termin bine gandul si un cercopitec accelereaza chiar in dreptul meu. Sunt stropit din cap pana in picioare de un amestec de noroi, glod, namol si apa. Camasa mea a capatat un nou model, blugii mei au devenit pantaloni de camuflaj, fata a capatat un war paint demn de razboinicii din Papua Noua Guinee.
Ce a mai urmat, deja nu mai conteaza. Fundatia pentru o zi perfecta era deja pusa.Inca o dovada ca when shit goes wrong it has to be epic.
P.S : Dupa o asa zi am ramas cu o intrebare pentru prietenii automobilisti:"Unde va grabiti pe ploaie? Ca la naiba, nu va ploua. Vi se raceste shaorma, dragilor?
Posted by Break (broke, broken)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu