Sa scrii ...

 Sa scrii nu e greu, sa intri in starea de scris e adevarata provocare.

 Incerci sa o faci, dar mereu intervine ceva. Un lucru de facut, ceva de vazut, undeva de mers. Un om, o treaba, un sunet ...  Tacerea prea apasatoare, un vecin care da gauri chiar atunci cand tu te decizi asupra unui titlu ...

 Incerci. Incerci dimineata la cafea, cu o tigara in mana si cu ordinea de zi in cap. Te trezesti scriind: sedinta la doua, deadline acte la patru, meeting la cinci treizeci. Iti dai doua palme virtuale si incerci iar. Ochii iti aluneca pe ceas - e opt fara zece. Mai ai douazeci de minute sa te barbieresti, sa te imbraci si sa iesi pe usa. Micul dejun ramane pe masa langa ceasca de cafea pe jumatate plina. Nu e bai, o sa mai bei macar cinci in timpul zilei. Clar o sa scrii atunci.

 Ai ideea asta care te macina de cateva zile si vrei sa i te dai. Dar ai si colegi noi pe care vrei sa ii cunosti asa ca pauzele fug cu ei fara sa mai scrii nimic.

Pranz. Te-ai lipsi de el, dar te-ai lipsit de mic dejun si nu ai vrea sa iti cante stomacul in mijlocul sedintei de mai tarziu.

 Ai terminat mai repede, clar insa nu poti scrie. Explozie de zgomot. Poti fugii dar nu te poti ascunde.

Ajungi acasa. Ai pus tot articolul la punct, in gand, in masina. Totul e limpede trebuie doar pus pe hartie. Insa nu esti singur si stii ca dupa zece ore de lipsa ii datorezi sa fii acolo. Nu doar ei ci si tie ...

 "Cum a fost azi?"

 "Stai sa vezi, eram la ... "

 E doisprezece. Ai mai sta treaz, dar ... Abia iti tii ochii deschisi, maine e o noua zi, plina de lucruri de facut si oameni de vazut. O noua zi cu tot ce ins ... Brusc imi dau seama ca postul asta ar fi trebuit sa se cheme: Despre scuze.

 Ieri m-am culcat la patru dimineata, mi-am petrecut o buna parte din noapte cu legionarii familiei Bruti in Rome Total War, eram pe punctul de a cucerii Egiptul si tot ce statea intre mine si pamantul cu sfincsi si piramide erau trei ore si patruzeci si cinci de minute. Alaltaieri, sambata, am facut maraton de Grey's Anatomy, cinci ore intregi. Iar cu o zi inainte am fost la o bere ... bine sase. Era meci.

 Cred ca pana la urma viata e o chestiune de prioritati si de organizare. Scuze vei gasi oricand, iar atunci cand nu le vei gasi tu, vor fi mereu oameni care sa te ajute. Asa ca nu mai lasa inutilul sa te opreasca, intelege ce vrei, fa-ti un plan si apuca-te de treaba. Iti datorezi asta.

Posted by Break (broke,broken)