Despre asteptari

 Aştept. Am aşteptat o viaţa, în fond ce mai înseamnă cinci, cincisprezece sau treizeci de minute, o ora, cinci sau doua zile? Aştept. Experienţa îmi spune ca nimic bun nu a ieşit pană acum din asta. Ei si? Viata e o chestie de noroc. Doar noroc. Eu unul nu il am, dar e ceva temporar, e imposibil sa nu se schimbe ceva, sa nu apara ceva sau cineva.

 Cand eram tanar mi-am dorit mult un mentor, profesorii mei erau insa prea plictisiti, prea prost platiti si prea incovrigiti de viata de zi cu zi ca sa ma vada. Asa ca am continuat, cuminte, sa stau in banca mea de langa perete. Am trecut repede peste episodul asta. Dar au venit altele. Am descoperit ca societatea si in general lumea e o mizerie. Oamenii sunt niste creaturi tare ciudate, cu tragediile lor cu problemele si cu ieftinataturile lor. M-am si nascut intr-o tara dezagreabila care nu ma ajuta deloc.

Mi-am regasit prietenii pe Facebook. Le arat zilnic lumea mea, postez orice schimbare, oricat de mica. E imperativ ca ei sa stie - pot fi un model atat de bun daca cineva isi da ragaz sa se uite. Viata mea e proape perfecta - sau asa trebuie sa apara.

 Deschid televizorul, zambesc mult, imi place sa ii vad pe mascaricii astia. Cand vad cat de prosti sunt unii imi creste stima de sine. Pac pac.

 Incerc sa indrept lumea pe forumuri. Multi refuza sa imi urmeze viziunea si povetele. Ii injur. Unii nu sunt in stare sa inteleaga ce le spun. Isi merita soarta . . .

 Ce sa va mai spun despre mine? Nu am mai citit o carte din gimnaziu. In fond cui folosesc bucatile astea de maculatura scrise de batrani pentru batrani?

 La munca? Ne distram mult. Ei se fac ca ma platesc, eu ca muncesc. Ne complimentam pe la colturi. Opt ore trec greu, dar multumesc lui Dumnezeu pentru weekend-uri. Aaaa . . . si concedii. Medicale, de odihna, fara plata ...

 Familia? Ne vedem rar, de sarbatori mai ales. Aud mereu aceleasi povesti: fumezi prea mult, bei prea mult, cheltui prea mult! Ce e de capul tau? Unde o sa ajungi? Ma plictisesc.

 Relatia? Ne iubim mult, vecinii nu inteleg ca relatia noastra e exploziva si uneori expandabila. Nefericitii cheama atat de des politia, tulburari au ei ...

  Dar lucrurile au sa se schimbe curand, am nevoie doar de o sansa si ma descurc eu cumva. Ma descurc.

PS: Istorioara ar putea continua la nesfarsit, dar cred ca ai inteles deja. Daca tu ai inceput sa semeni, macar un pic, cu personajul asta poate ar fi timpul sa nu mai astepti...

 

 PS2: Bomberman dixit:

"It's over, you can go outside and play now!"

Posted by Break (broke,broken)