“Omul care nu te poate inghiti te arunca în gura lumii”

Am avut candva o cunostinta (si nu intamplator nu am numit-o “prietena” nici atunci si nici acum) care avea la purtator cele mai bombastice barfe ever. Puteam sta cu gura cascata sa ma minunez la tot ce–mi aducea la cunostinta zile intregi, ca tot nu ma consideram nici macar pe jumatate din cat era ea de “informata” si cu cat avansa mai mult in barfaceala, cu atat ma consideram mai inocenta sau mai oarba. Cu tipa asta insa am fost cea mai precauta ce porumbei lansez din gurita, caci cine barfeste cu tine, barfeste si despre tine si apoi puteam sa nu spun nimic eu, ca ea,avand o constitutie atat de solida in domeniu, putea inventa vrute si nevrute si pe seama mea incat sa ma faca si pe mine interesanta in ochii altora. Oricum vorbim despre o persoana care si-a pierdut popularitatea la fel de repede cum probabil si-a pierdut virginitatea.

Miros suspect intr-un cartier marginas

   Incredibil! Cu suficient de multe zile inainte de sfintele sarbatori de Paste, incat orice gospodina precauta isi poate face timp intre doua spalari de geamuri cu otet sa se imbranceasca cu alte sute de femei disperate si ele in cautarea de atatea “specialitati” preparate “ca la mama acasa” prin super si hyper-marketuri, dintr-un bloc marginas al urbei s-a identificat un suspect miros de ...cozonac.

 

Interviuri... interviuri

Iti place la nebunie sa privesti sub lupa, dar in mod sigur nu te dai in vant dupa statutul de a fi sub lupa. Si totusi atunci cand vine vorba de un interviu, imediat esti disecat ca o broasca intr-un laborator de biologie de se stie cu exactitate in urma examinarii si ce ai mancat in urma cu 24 de ore si ce porecla aveai in gimnaziu. Ma gandeam acum la cativa pasi care sa dea ceva mai multa incredere in tine insuti inainte de o confruntare cu interes de agatare a unui job.

 

 

Sa-ti multumesc ca fumezi?

Se recunoaste adesea dupa imaginea plamanilor strangulati. Nu tocmai amatori de senzatii tari. E daunator. Si inghitim pastila pentru ca nu avem pantalonii potriviti. Dar continuam...fara urma de regret sau tentativa de intrebare. Si totusi cand ne gadila un multumesc pe la ureche, ne miram. Obisnuiti sa fim mustrati de fiecare data. Dar oare ne simtim mai bine?

Cine ar fi crezut ca ti s-ar  multumi vreodata ca fumezi? Ei, desigur ca marii producatori iti sunti recunoscatori ca le aloci o suma frumusica in conturi cu fiecare pufaiala. Pe “Thank You For Smoking” l-am agatat datorita regizorului Jason Reitman, care si-a pus amprenta asupra peliculelor Up in the Air, Juno, dar o influenta destul de mare a avut-o si una din profesoarele mele de relatii publice. Pentru ca se pliaza excelent pe tot ce inseamna strategie de marketing, persuasiune si manipulare. Pe langa acestea, filmul a primit la vremea lui doua nominalizari la Globurile de Aur si multe alte recunoasteri oficiale.

Unii numesc “Thank You For Smoking” o satira adusa consumerismului american, dar eticheta cea mai potrivita e cea de pledoarie pentru fumat. E un film puternic, construit minutios pe tehnica argumentarii.

Nick Naylor interpretat excelent de Aaron Eckhart este omul dispretuit de toata lumea. Este unul din acele personaje negative care starnesc simpatia publicului. Asa cum Michael Jordan joaca baschet, Charles Manson omoara oamenii, Nick Naylon vorbeste. Vorbeste in favoarea tutunului. Isi castiga existenta reprezentand o organizatie care omoara zilnic 1200 de oameni.

Purtator de cuvant, seducator si ambitios, Nick Naylor isi pune sarmul in serviciul societatii "Big Tobacco" pentru a contracara politica de prevenire a consumului de tutun. In conferinte de presa si talk-show-uri se dovedeste a fi persuasiunea in persoana. Jongleaza cu toate tehnicile de manipulare mai bine decat ar putea-o face altcineva. Interesant e ca gaseste mereu argumentele potrivite care sustin ca orice rau este de fapt bun.

Va recomand cu caldura Thank you for smoking

 

Posted by Suflet blond

 

L’amour saisonnier

Primavara:

            Primesc un ravas legat de un piciorus fragil de randunica : “Vei iubi!”, imi spune. Zambesc si-i confirm: “Sunt pregatita! Vino!” Asemeni unui ghiocel plapand ce-si scoate capusorul la lumina, si in mine inmugureste sentimentul iubirii. Sunt implinita si ma incalzesc cu prima raza de soare ce dezgheata pustietatea trairilor anterioare. Stoluri de fluturasi ma invadeaza si pun stapanire pe fiecare celula neputincioasa ce nu se mai impotriveste defel. Iau martisorul amoros cu snurulet impletit de pasiune si sinceritate si mi-l agat aproape de inima; este la adapost acolo de ratiunea care distruge totul cu privirea-i critica.

 

Felul meu de desfrau

M-am coborat din pat caci imi era o sete teribila. O lancezeala amaruie imi poseda trupul bolnavicios. Ma simteam complet deshidratata. Si de nu as fi realizat ca nu mai tin pe nimeni in brate, nici ca m-as fi desprins din asternuturi. Caldura camerei imi devenise subit nesuferita, iar mainile cautau innebunite sa atinga ce nu au avut curaj. Imi simteam ochii arzand si buzele uscate. Tot trupul-mi era vlaguit, vocea-mi cauta sa strige neputinta. Mi-am privit chipul in oglinda usor prafuita si te-am zarit intrand sfios.
 

Caldura camerei devenise acum o desfatare. Mi-am umezit buzele si am asteptat sa te apropii. Toate lichidele ce-mi strabat corpul au inceput sa clocoteasca de dorinta. Ochii au cautat indelung sa atinga, mainile sa vada. Iti simteam respiratia alunecand pofticios pe trupul dezgolit intentionat. Buzele-mi erau innebunite sa se infrupte din pacat. M-ai strans viguros in brate si ai supt toata dulceata din ele. Ai furat fiece urma de feminitate din mine.

Reteta fericirii

 

Tipul retetei: Desert
Numarul de portii: 2
Timpul de preparare: Cat un preludiu
Timpul de gatire: Cat il tine pe EL
Dificultate: Foarte usor

Ingrediente:

·         Una bucata felie de viata

·         Carne proaspata

·         Alcool

·         Morcov

·         Lamaie

·         Salata

·         Piper

·         Sare

·         Otet

Femeia din mine

Femeia din mine se infrupta cu pofta din diminetile cu gust de cafea amara. Femeia din mine imbratiseaza cu patima asternuturile patului pe jumatate gol. Femeia din mine adora sa priveasca de la fereastra-i rotunda lumea patratoasa. Femeia din mine obisnuieste sa scoata din dulap perechea de aripi in diminetile ploioase.

 Femeia din mine imi dezmiarda  trupul cu mangaieri de lalele. Femeia din mine  imi imbata simturile cu parfumul teiului proaspat inflorit. Femeia din mine imi rasfata  papile cu capsuni amestecate cuminte cu frisca. Femeia din mine are gust dulceag in diminetile insorite. Femeia din mine imi poarta adeseori parul desprins.

Femeia din mine adora imbratisarea fierbinte cu care ma surprinzi in miez de zi. Femeia din mine iubeste saruturile de dupa. Femeia din mine tanjeste naiv dupa copilarie in noptile de vara timpurie.

Single and looking for...LOVE

Ce inspirat a fost Dumnezeu cand ne-a dat chipuri diferite si sa nu mai vorbim si de caractere variate...caci altfel cum ar fi fost sa aratam toate precum Eva si toti precum Adam??? Cred ca nu numai ca s-ar fi facut multa economie de imaginatie, dar si de alte sentimente precum Gelozia, caci in mod clar nu te-ai fi prins daca Adam-ul tau nu nimereste chiar usa dormitorului tau si nici nu ai mai fi fost geloasa pe alta Eva. Oglinda ca inventie nici nu si-ar mai fi gasit rostul si asa mai departe...

Dar in mod sigur ne-ar fi fost enorm de mult simplificata misiunea de a ne gasi jumatatea de care am fost candva separati prin cine stie ce fulger sau alt fenomen meteorologic care a decis ca nu trebuie sa mai stam chiar asa bot in bot. Pentru ca pentru unii/unele este o adevarata provocare sa-si gaseasca jumatatica, sfertul sau alta unitate de masura, impreuna cu care sa-si modeleze simandicosul si exclusivistul caracter.

Felul meu blond de a fi

Intr-o cutie plina de praf, ascunsa intr-un fund de dulap, am redescoperit amintiri vechi. Imi fug ochii pe paginile galbui si colturoase. Citesc despre mine:

 

 

 

"Iubeste drumetiile si micile escapade din cotidian. Mai ales cu jumatatea de suflet. Fata de restul lumii, pastreaza insa o distanta atent calculata. Rade strengareste cand o amuza un profesor la curs, se roseste cand triseaza la vreun examen, dar mai ales plange cu suspine la filmele siropoase. Marturiseste ca de cele mai multe ori este o persoana inchisa si ca si-a construit atent propria lume. "

 

 

Gasesc, fara sa fiu ipocrita, ca nu s-au schimbat prea multe intre timp. Doar am schimbat cateva obsesii bosumflate  pe altele mai cochete. Acum,  imi beau cafeaua nitel amara si ador barbatii cu barba.

 

 

Posted by Suflet blond

Sfaturi de la un om mai intelept ca mine

In 1997 Mary Schmich, editorialist la Chicago Tribune, publica un articol intitulat ''Sfaturile, ca si tineretea, cel mai probabil, doar irosite pe tineri''. Mai tarziu, prin 1999 Baz Luhrmann a compus, plecand de la eseul jurnalistei americane un single: ''Everybody's Free (To Wear Sunscreen)'' - pe care, e destul de probabil sa il stiti mai ales daca ati urmarit The Big Kahuna - un film care chiar merita vazut si in care apar Kevin Spacey, Danny DeVito si Peter Facinelli.

Te pune pe ganduri un astfel de eseu. Desi e adevarat, sfaturile sunt, in genere, o pierdere de timp pentru cine nu vrea sa le asculte, cat si pentru cei ce insista sa le dea.

 

Cu toate astea privind la ce iti lipseste si la ce pare a lipsi in jurul tau, ajuta sa pui pe hartie un ghid despre cum ai vrea sa functionezi in propriul viitor.

 

Cu voia voastra, am preluat ideea lui Mary si chiar daca cele ce urmeaza sunt create pentru mine, ca un mic indrumator despre cum trebuie sa fiu, vi le ofer si voua. Cine stie poate le veti gasi intru folos.

Astazi mi s-a facut dor de munte

Mi-ar fi placut sa respir aerul tare de munte de ziua mea. Ar fi fost cu siguranta cel mai frumos cadou ce mi-l puteam face. Si nu as fi facut nici un naz, probabil as fi acceptat orice creasta impadurita ratacita  intentionat la sute de kilometri de zgomotul epuizant al orasului. Ar fi fost pilula de energie care sa ma mentina pe linia de plutire pana cand primele raze ale soarelui bland de primavara mi-ar fi batut la geam. Mi-ar fi placut sa vad crestele albite si satele inghetate sub negura timpului de ziua mea.

Pentru ca mi-e dor de munte si de linistea lui, pentru ca mi-e dor de aerul rece si taios, pentru ca mi-e dor sa-mi vorbeasca natura si  oamenii cu parul carunt, pentru ca mi-e dor sa cutreier potecile batucite si sa ma imbat cu apa dulce de izvor, pentru ca mi-e dor de cerul instelat si ceaiul fierbinte baut la 12 noaptea.

When life gives you lemons, make lemon juice!

Vreau sa storc din viata asta orice placere marunta si nesemnificativa...Vreau sa ma bucur de o melodie buna, de admiratul unei privelisti imaculate, de o temperatura pozitiva dupa o iarna prea lunga pentru normele de toleranta ale unei friguroase...vreau sa fiu capabila sa vad fara ochelari jumatatea plina a unui butoi cu desfatari efemere...
 

Vreau sa ma plimb pe strada si sa vad oameni binedispusi si sa stiu cu siguranta ca nu e din cauza ca mi s-a intins mie rimelul sau pentru ca am o zi in care parul imi sta naspa, ori pentru ca se poate dibui pe fata mea ce marmelada am servit la micul dejun, ci doar ca si ei se bucura de stropii din sucul vietii cu lamaie indulcita.

De ceva vreme sunt fericita

De ceva vreme sunt fericita.  Stiu doar ca m-am trezit  razand  prosteste si am inceput sa profit de fiece minut de parca ar fi ultimul. Tin de mana linistea si ma incanta lucrurile marunte carora le dau acum atentie. Zambesc fara motiv si tanjesc dupa primavara, dupa fluturi, dupa lalele, dupa fustite colorate si picioare bronzate.

De ceva vreme imi incep diminetile cu guerilla si am facut o obsesie  pentru barbatii trecuti de 30. Am o colectie alb/negru de chipuri barboase semnate de fotografi celebri. Diminetile sunt lungi si noptile orgasmice. Si de ajung la urgente in perioada asta e doar consecinta fireasca a supradozei de testosteron. 

Cea mai fericita zi: ziua de salariu

Cand e singura data cand nu urasti ziua de luni?   

Atunci cand coincide cu ziua de salariu.

 

Cand esti cel mai optimist si plin de planuri?

In ziua de salariu, evident.

 

Ce este absolut utopic si paradoxal?

Sa ai inca bani pe card in ziua de salariu.

 

Cand te simti cel mai liber si mai productiv, indiferent de numarul ratelor sau de cel al datoriilor?

Negresit, in ziua de salariu.

Ea a plecat sa caute fericirea

Ea a plecat doar ca te priveasca flamanda cum stai cu capul plecat. Ea a plecat doar ca sa-ti auda vocea tremuranda, soptindu-i ca iti e dor. Ea a plecat caci i-ai deschis usa alergand si nu ai oprit-o. Ea a plecat doar ca te vada cu inima zdrobita pentru o prima oara. Ea a plecat caci sufletu-i tanjea dupa mangaieri. Ea a plecat stiind ca o sa te zvarcolesti in propria durere. Ea a plecat doar ca sa vada cat de sleit de puteri vei fi. Ea a plecat caci stie ca o iubesti cu adevarat cand e absenta. Ea a plecat doar ca sa-si demonstreze ca poate sa traiasca fara tine.

Reputatia

“Caracterul este precum un copac, iar reputaţia precum umbra lui. Umbra este ceea ce credem despre el, dar copacul este cel adevărat” – Abraham Lincoln

 “Reputaţia este caracterul minus ceea ce ai fost prins făcând” –Michael Iapoce .

 “Sub cele mai multe statui zace o reputaţie” – Nicoale Iorga .

  “Reputaţia e o născocire proastă şi înşelătoare; dobândită adesea fără merit şi pierdută fără nicio vină” – William Shakespeare – “Othello”

 

Despre prietenie

Odata am facut marea greseala sa renunt la prietenie in favoarea iubirii. Credeam ca fericirea trebuie sa doara si mi-am refuzat orice simtamant ce ma ademenea  sa gandesc contrariul. Nu stiam atunci ca iubirea adevarata nu iti cere sa renunti la parti din tine, ci te accepta intru-totul. Dar am descoperit curand ca in timp ce iubirea se strecoara sireata pe geam, prietenii nu  inchid  nicicand usa in urma ta, ci o lasa mereu intredeschisa. Cand iubirea capata accente hidoase, imbraca  haina capriciilor si loveste cu manie, prietenia nesocoteste dorintele hulpave si  dojeneste gelozia. Cand iubirea devine un camp de bataie, prietenia iti e adapostul ravnit unde te cuprinde in brate linistea. In timp ce iubirea iti rapeste gandurile, prietenia nu-ti amana judecata . Prietenia iti ofera dezinteresat, pe cand iubirea iti arunca doar resturi.  

Credinta

Suntem setati sa ne incredem in lucruri minuscule, mijlocii sau mari si sa le renegam cu tarie pe cele care nu corespund standardelor noastre de toleranta si ne patrund cu tupeu si fara beneficii in patratica frumos ingradita sau mai rau, incep sa ne curga prin vene si artere, invadandu-ne si guvernandu-ne toata existenta.

Credem cu tarie in zilele de weekend, in trifoiul cu patru foi, in moneda norocoasa, in prietenul cel mai bun si strasnic edificiu de confesionat, in puterea banului si mai ales in cea a iubirii si a declaratiilor stereotipice si siropoase, in fidelitatea partenerului si in Te IUBESC, in inocenta copilului de langa tine, in cerul senin de primavara si florile imbietor de parfumate, in Mos Craciun si cadourile de sub brad, in lumina optimista a diminetii, in promovari la locul de munca, in premii la loterii, in atingerea catifelata a unei tesaturi de matase, in efectul unui fum de joint cu combinatie alcoolista, in caii putere ai unei masini sport de culoare rosie, intr-un compliment frumos mestesugit si daruit la momentul oportun, in cearcanele dupa o noapte pasionala, in aprecierea copiilor, in puterea miraculoasa de inalbire a unui detergent ieftin, in diamantul de pe mana unei tipe stilate, in centura de siguranta a unui carusel, in capacitatea de a spune “Scuze” sau “Iarta-ma”, in make-up si ale lui efecte miraculoase, in gratuitatea actului dezinteresat de daruire, in raspunsuri neasteptate si reactii spontane, in bunadispozitie si tonus pozitiv mentinut, in lenevia unei zile fara perspectiva, in transparenta sentimentelor, in vise nedescoperite, intr-o ciorbita aburinda pe timp de iarna si un pahar de suc cu gheata vara, intr-o baie cu spuma si multe lumanari aromoterapeutice, in masaje afrodisiatice, in sporturi si activitati degajatoare de adrenalina si dopamina, intr-un pahar de vin dupa o zi de lucru, in acordurile fine ale unei chitari maiestos ciupite de un profesionist, in popcornul rontait fara stres la un film, in doctor, politist, avocat si preot, in planul B, in intelepciunea batranilor, in schimbatul naravului odata cu naparlirea parului, in fertilitatea pamantului, in mirosul de scortisoara, in arta naiva si coloristica idilica a unui tablou impresionist, in tinutul mainii la batranete si inca folosirea apelativului “iubito/iubitule”, in memorie....

Ciorchine de mai

Clipa devenise neasteptat de bizara. Barul nu mai pastra amprentele realitatii, mai mult nu mai avea nimic palpabil. Totul se amesteca alene, iar in haosul mental creat de paharul cu whisky , contururile intrau unul in altul. Ca si cum timpul s-ar fi ratacit in vreo halta pustie. Intins pe jumatatea dreapta a canapelei din piele din separeu, parea fascinat de muzica ce iesea din acea cutie de plastic rosie, care ilumina palid camera. Ii atrasese atentia inca din primele clipe. Unele din melodii ii incantau urechea, pe altele si le reamintise pe parcurs. Doar muzica ii vibra timpanul, cuvintele pareau a nu mai avea nici o noima.

Pe masuta dreptunghiulara din lemn de brad, paharul plin ochi cu whisky daduse pe laturi. Diferitele forme cu care era acum decorata tablia mesei il smulsera pret de cateva clipe din betia muzicala. Cu degetul aratator dintr-un lac facu o insula, din insula trasa conturul unui cerc, distruse 2 rauri lasand loc apelor unei mari. Isi insusise parca rolul de creator pentru cateva clipe.

Pentru cei care iubesc inceputurile

"E frumos orice inceput in dragoste. Si daca orice inceput e frumos, inseamna ca toate inceputurile in dragoste sunt frumoase. N-ar trebui, oare, sa avem mai multe inceputuri?

                                                                                               Elefterie Voiculescu

Rar mi-a fost dat sa intalnesc o persoana care sa nu accepte ca inceputul oricarei iubiri e, pur si simplu, adorabil. Fie ca e vorba de o indragosteala de moment, de o aventura patimasa sau de o iubire adevarata. Si nu cred sa existe vreo inima care sa nu se fi lasat prada acestei trairi.

De inceputurile relatiilor, trecute sau prezente, o sa ne amintim mereu cu zambetul pe buze si o sa fie dor de fiecare in parte. Si asta pentru ca:

No thanks. Thank you (for nothing)!

Nu ti s-a intamplat macar o data in viata sa tanjesti dupa un biet “Multumesc!” care intarzie sa apara sau, mai rau, nu vine niciodata?

Si apoi cand te gandesti ca e un amarat de cuvant (din cam multe litere, adevaru-i), dar totusi e un singur cuvant, care daca iti este aruncat, oricum il infloresti in mintea-ti infierbantata dupa complimente cu alte zeci de cuvinte de recunostinta sau gesturi de gratitudine (pe care ti le-ai fi dat fara zgarcenie), concluzionezi ca persoana de la care astepti simbolicul mangaiat pe cap ori e prea meschina ca sa-ti recunoasca valoarea si efortul, ori prea puturoasa sa deschida gura sau sa scrie vreo prescurtare a acestui minunat cuvant, ori prea prost educata ca sa urmeze conduita recompensarii dupa fapta ori stana de piatra de uimire ca ai fost atat de bestial de ai reusit asa performanta. :)

 

Povesti din microbuz

 

Sunt nascuta intr-un orasel pe care usor il poti strabate de la un capat la altul fara nevoia de a lua o pauza. Stradutele nu iti ofera nici o surpriza, ii recunosti pe toti si le stii povestile de viata pentru ca in multe din ele ai luat parte personal. Nici un mister de dezlegat, nici o privire cu subinteles. Totul  e clar, firesc si previzibil.

 

Surpriza vietii a venit odata cu intrarea la facultate si locuitul intr-un oras in care abia daca iti recunosti vecinul de palier sau doamna de la magazinul pe care il frecventezi zilnic. Va aruncati priviri care spun: ne vedem prea des ca sa introducem si limbajul in contactele zilnice inevitabile. Facand o mica paranteza (fireasca pentru intelegerea fenomenului pe care il voi descrie mai jos), exista o teorie a strainului familiar care spune ca fiecare din noi avem cate o persoana pe care o vedem frecvent dar cu care nu interactionam niciodata. Ne recunoastem din priviri, consideram asta ca facand parte din rutina fiecarei zile si trecem mai departe. Cu toate astea, sansele sa intram intr-o conversatie sunt foarte scazute. Probabilitatea de comunicare creste daca ne intalnim cu strainul nostru familiar intr-un alt context. I se poate  intampla oricui, in oricare moment al zilei.

Casa, dulce casa...

De-a lungul timpului, ‘’acasa’’ a capatat, rand pe rand, conotatii diferite. Pentru fiecare dintre noi ‘’acasa’’ vine cu amintiri placute traite in copilarie si strange sau poate ascunde eul pur, neschimbat odata cu aparitia aproape brusca a maturitatii. Plecam de acasa de cele mai multe ori in ideea de a deveni independenti...orgoliul de a fi devenit oameni mari bate cu pumnii in usa sufletului si dechide ochii pana nu demult dormitand ai mintii.

Si ajungem la punctul pe care ni-l fixam. Studiem, ne gasim un job, ne invartim deodata in alte cercuri, cunoastem oameni multi, diferiti si noi…si ne trezim dezbatand si dezvoltand probleme ale  ‘’oamenilor mari’’. Trecerea e abrupta pe de o parte si totusi, daca privesti din exterior,  nu ai facut decat sa urmezi cursul majoritatii de langa tine. Zilele nu mai difera foarte mult unele de celelalte, ai capatat un supraestimat confort si accepti asa zisa normalitate care-ti pune stapanire. Sigur ca nu e o regula sa se intample asa si sigur ca  aceasta normalite este relativa.

M-a facut mama ROMAN (CA)

M-a facut mama ROMANCA!...Saraca, ea nu e vinovata cu nimic si a facut ce a putut si cum a putut mai bine cu materialul pe care l-a avut, dar contextul cultural, lingvistic si comportamental i-a fost total potrivnic :)

Si cum sa nu ti se umezeasca ochisorii de emotie si mandrie cand te gandesti la natia ta si la ale ei trasaturi inconfundabile cu alte natii civilizate din “lumea buna”?!

Iata ce mi se pare mie unic si minunat la ROMAN:

Cand fericirea cantareste 6 grame

Nu poti intelege astfel de persoane. Nu ai avea cum sa le intelegi, de vreme ce  iti stii valoarea si te pierzi ore in sir in fata oglinzii, mandru-ti de perfectiunea trupului.  Nu astepti sa o faca altcineva in locul tau. Esti mult prea plin de sine si nu cauti sa intelegi ochii inlacrimati ce tocmai ies definitiv din viata ta. Ochii ce, pana mai ieri, te-au privit cu atata drag. Usurinta cu care inchizi usa in urma mea imi ingheata sufletul. Usa la care am batut de atatea zeci de ori cu acelasi suflet cald, inghetat acum.  

„O sa mergem in state amandoi.” Mi-ai spus-o zambind cu aceeasi voce cu care mi-ai urlat in telefon  „ Pleaca, nu te mai vreau in viata mea.”  De ce incercam mereu sa ne amagim cand stim deja ca despartirea e calea sigura spre fericire? Spre fericirea adevarata si nu cea cu care te-ai amagit ani la rand? „Nu stiu cum sa fac sa te scot din inima mea”.  Mi-ai spus-o si tu acum ceva vreme, de parca nu ti se parea ca sufar indeajuns.  Eu inca nu stiu . Dar ma bucur ca macar tu ti-ai gasit raspunsul.