Despre balet

 La inceput m-a miscat ideea, dar nu am crezut nici cand ca ar putea fi atat de contagioasa. Nu ii intelegeam prea lesne rostul, de aceea am evitat-o mult timp. Eram o adepta inflacarata a sintagmei “Scoala este o cultura silnica”, in care credeam cu staruinta. Ba chiar incercam sa indrept si pe unii colegi, care se pierdeau undeva pe drumul dinspre casa spre scoala. 

 Nu tin minte cand am inceput sa am indoieli. Imi amintesc doar ca gandul ma indemna spre scoala, dar pasii ma purtau cu totul in alte locuri, antrenati de vocea suava din telefon „Nu ti-ai facut nici tu tema ?… Si tie ti-a fost rau ? Atunci hai sa ne dregem cu o cafea!“. Si nu eram singurele care pierdeam vremea pe langa facultate. Bancutele din preajma Universitatii erau pline ochi si in timpul cursurilor.

 Fiecare avea un motiv bine intemeiat „s-a blocat usa, nu am avut cum sa ies”, „m-a prins controlorul fara bilet”, „dupa o noapte de chef, sunt prea obosit..”, „ altruist din fire, am ajutat un batran sa-si faca cumparaturile” , „ nu am chef de nimic…”. Fara indoiala, chiulul facea parte din viata de student. Sentimentul de vinovatie disparuse si el, alungat de senzatia acuta de libertate.

 In scurt timp, scoala devenise un subiect tabu. Uneori, adormeam savurand gandul ca dimineata aveam sa ma uit printre gene la ceas si sa-mi spun alene: „Ce pacat ! Fetele acum se trezesc sa plece spre scoala !”, iar apoi sa adorm la loc si sa ma scol la amiaza. Alteori, ma indreptam energica spre facultate, unde ma intalneam cu colegii de suferinta si ne faceam carare spre Copou. Impartaseam aceleasi idei. Visam o scoala in care sa nu se predea nimic, unde sa traim linistiti si cuviincios. In acele momente pierdeam notiunea timpului. Petreceam clipe minunate.

 Am realizat cam tarziu ca ma “imbolnavisem”. Eram dependenta de somnul din timpul cursurilor, de cafeaua din timpul seminariilor. Paradoxal, devenisem un intrus, de vreme ce nici profesorii nu mai stiau cine sunt. Am incercat sa ma reabilitez pe ultima suta de metri. Sa revin la doctrina  „Scoala este o cultura silnica”. In naivitatea mea , crezusem ca voi reusi. Dar era mult prea tarziu. De-abia atunci mi s-au deschis ochii. Eram deja contagiata. Desi nu le mai gaseam rostul, regretele au inceput sa ma cuprinda. 

 Dar era mult prea tarziu sa ma transfer la balet.

 Posted by Suflet blond