Primavara:
Primesc
un ravas legat de un piciorus fragil de randunica : “Vei iubi!”, imi spune.
Zambesc si-i confirm: “Sunt pregatita! Vino!” Asemeni unui ghiocel plapand ce-si
scoate capusorul la lumina, si in mine inmugureste sentimentul iubirii. Sunt
implinita si ma incalzesc cu prima raza de soare ce dezgheata pustietatea
trairilor anterioare. Stoluri de fluturasi ma invadeaza si pun stapanire pe
fiecare celula neputincioasa ce nu se mai impotriveste defel. Iau martisorul
amoros cu snurulet impletit de pasiune si sinceritate si mi-l agat aproape de
inima; este la adapost acolo de ratiunea care distruge totul cu privirea-i
critica.
Vara:
Iubirea
incepe sa transpire si sa-si mai reveleze din straturile-i ascunse pana acum.
Ma simt ca o floare a soarelui cu orientarea permanenta dupa soarele meu. Stau
periculos de aproape si nimic nu ma sperie; nici macar dezagregarea propriei
fiinte. Sunt intr-un univers exclusivist, numai eu si El. Ma incred cu totul in
sufletul pe care-l vad pereche si ma arunc intr-un ocean de trairi fara colac
de salvare sau aproape de tarm; sunt luata de val. Ma racoreste din cand in
cand o ploaie, dar nu vreau sa tin cont decat de perfectiunea curcubeului de
dupa. Zbier cat ma tin plamanii “Iubesc!!!!”
Toamna:
.gif)
Cuvintele
incep sa zboare intre noi asemeni frunzelor fosnitoare care se desprind fara
niciun regret de copacul care le-a hranit atata vreme...Se duc...Totu-i banal
si monoton. Poveste sentimentala – iubire de toamna. Fructele sunt parguite si
gata sa pice – nu stiu daca vreau sa ma infrupt din ele; sau poate nici el nu
vrea...Pasarile calatoare se duc spre taramuri mai calde; sufera si ele de raceala
trairilor. Simt frisoane date de umiditatea ploilor mult prea dese; si
curcubeele nu mai apar...Ma adapostesc sub o umbrela- eu singura, caci el a
plecat.
Iarna:
Imi
trag rapace pe mine vesmintele, dar ele nu ma pot incalzi ca bratele tandre de
acum un anotimp. Un turture metalic imi strapunge crud inima: ah! e doar o
amintire! O savurez cu nesat si zambesc. A fost frumos si intens! Am o poveste
de spus la gura sobei – pacat ca nu e nimeni sa ma asculte ; e o poveste de
iubire. Mi-o spun mie si meditez: “astept randunica la primavara pentru ca stiu
sa iubesc si sa pastrez. Acum nu a ramas
decat
“Osul suav ce-mpodobeste inima
Scheletul clipei strabatand eternul...”
Posted by L
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu