Mi-ar fi placut
sa respir aerul tare de munte de ziua mea. Ar fi fost cu siguranta cel mai
frumos cadou ce mi-l puteam face. Si nu as fi facut nici un naz, probabil as fi
acceptat orice creasta impadurita ratacita intentionat la sute de kilometri de zgomotul epuizant
al orasului. Ar fi fost pilula de energie care sa ma mentina pe linia de
plutire pana cand primele raze ale soarelui bland de primavara mi-ar fi batut la
geam. Mi-ar fi placut sa vad crestele albite si satele inghetate sub negura timpului
de ziua mea.
Pentru ca mi-e dor de munte si de linistea lui, pentru ca mi-e dor
de aerul rece si taios, pentru ca mi-e dor sa-mi vorbeasca natura si oamenii cu parul carunt, pentru ca mi-e dor sa
cutreier potecile batucite si sa ma imbat cu apa dulce de izvor, pentru ca mi-e
dor de cerul instelat si ceaiul fierbinte baut la 12 noaptea.
Si pentru ca m-am trezit cu un dor nebun de munte, mi-am cumparat
ghiocei. Probabil de asta soarele mi-a mangaiat calduros obrazul, vantul mi-a ciufulit pletele si ghioceii m-au imbatat cu parfumul lor.
Astazi am surprins doar priviri senine si am impartit doar zambete.
Posted by Suflet blond
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu