Vreau
sa storc din viata asta orice placere marunta si nesemnificativa...Vreau sa ma
bucur de o melodie buna, de admiratul unei privelisti imaculate, de o
temperatura pozitiva dupa o iarna prea lunga pentru normele de toleranta ale
unei friguroase...vreau sa fiu capabila sa vad fara ochelari jumatatea plina a
unui butoi cu desfatari efemere...
Vreau
sa ma plimb pe strada si sa vad oameni binedispusi si sa stiu cu siguranta ca
nu e din cauza ca mi s-a intins mie rimelul sau pentru ca am o zi in care parul
imi sta naspa, ori pentru ca se poate dibui pe fata mea ce marmelada am servit
la micul dejun, ci doar ca si ei se bucura de stropii din sucul vietii cu
lamaie indulcita.
Vreau
sa ma transform intr-un mic cameleon si sa ma pot colora fara ranchiuna in
functie de orice situatie. De exemplu: nu pot fi albastra sau chiar mov daca
prietena mea m-a dezamagit-ma asortez cu rozul starii ei si merg mai departe!
Ce sa-i faci daca sunt dependenta de cescuta cu ceiut savurata alaturi de ea si
de glumitele proaste care ne amuza pe amandoua?! Imi cobor pretentiile si
anulez dislike-ul! Ori nu pot ramane rosie de manie cand un sef imi cere din
scurt un raport pe ultimele 12 luni...ma fac invizibila si ciuciu raport,
frate! Doar nu sunt nebuna sa-mi irosesc asa viata!
Vreau
sa ajung la finishul acestei vieti si sa nu fiu deloc insetata! Sa stiu ca m-am
hidratat din belsug cu toate porcariile, incat regretul sa nu fie pentru
lucrurile nefacute, dar nici pentru cele comise. Cazusem in patima alcoolului
si tutunului – mai ca fumam un pachet de tigari pe an si beam la o ocazie chiar
si doua beri- si ce pot sa spun dupa experienta asta ?! Mda...am facut-o si pe
asta! Total neinteresant si pentru ca vreau sa depasesc recordul nemtilor la
longevitate, m-am lasat si de tutun si de alcool si m-am pedepsit (pentru
detoxifiere) cu niste salaturi xxl. Mai intru in sevraj din cand in cand,
atunci cand sangele imi atinge cote alarmante de purificare, dar noroc ca am
prieteni in jurul meu care ma impiedica sa-mi realimentez dependenta...ori sunt
prea zgarciti sa-mi dea din portia lor de fericire..nu stiu exact (doar nici eu
nu sunt prea darnica cu pastilele – vezi articolul No thanks. Thank you for nothing!
Vreau
sa elimin prudenta total din bagajul meu emotional...practic de ceva vreme si
riscul: cine mai combina o poseta rosie cu pantofi verzi sau face comanda
online de hainute, chiar daca niciodata nu a nimerit marimea? Sau asta cumva se
cheama ...perseverenta? Ori cine mai traverseaza strada la ora 12 noaptea pe
rosu cand la un kilometru se vede o masina...stationata? Cu aceeasi motivatie
in cap, am riscat si intr-o seara sa devin fan manele...nu este deloc
coincidenta ca s-a intamplat in aceeasi seara in care mi-am pus la incercare si
pasiunea pentru alcool! Exact cum scapi de raie cu lesie sau de satana cu
tamaie, asa am scapat si eu de manea a doua dimineata cu o halba de moare si 3
ore de Mezzo.
Vreau
sa nu vegetez si sa traiesc cu pasiune orice senzatie – dea Domnul numai de
trairi pozitive...Vreau, daca am chef, sa ma duc sa-l pup pe soferul de autobuz
ca nu m-a lipit cu trompa de geamul nespalat prin care cu greu imi dibuiesc
statia in care trebuie sa cobor si sa nu ma mai fac foc si para din cauza altor
soferi dependenti de senzatii tari si devoratori de clipuri amuzante vazute
prin oglinda retrovizoare cu pasageri facand tumbe si exercitii de
echilibristica in cautarea fericitului centru de greutate.
Fie
ce-o fi, viata asta ne e prea scurta ca sa ne permitem luxul sa o regretam cu
amareli, acreli, saraturi sau alte gusturi radicale...doar dulcegariile sunt
tolerate si incurajate, pentru ca oricum viata ne da o groaza de lamai, incat
noi trebuie sa stim sa fentam aciditatea lor cu tot ce avem la indemana si ar
fi bine sa fie un pliculet de zahar. :)
Posted
by L
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu