“Maine
e o noua zi” spunea cu speranta Scarlet O’Hara si… cu toata
increderea ca ziua de maine iti va aduce si tie si mie ceva diferit
de ziua de azi, am imbratisat remarca si am reusit cu brio sa o
strecuram in orice situatie in care “AZI” nu ne-a oferit nimic
satisfacator sau am aplicat-o de atatea ori de cate dati cheful sau
initiativa nu ne-a dat branci sa actionam pentru binele nostru
personal. Dar cu AZI cum ramane? Te-ai gandit vreodata de ce trebuie
sa te bucuri ca mai trece o zi din viata ta, in care stai in
asteptare si nu te bucuri de orice clipa pe care o traiesti? De ce
sa-ti fie greu sa te montezi azi pentru ceea ce vrei sa faci maine si
de ce sa nu tii la starea ta de bine incat sa poti profita de AZI de
ceea ce ai putea avea maine?
S-ar
gasi multe scuze pentru natura asta a noastra expectativa,dar cel mai
comod ne e sa dam vina pe ADN-ul nostru care a mostenit in doze mai
mari sau mai mici placerea de a ne bucura de clipa traita si de a ne
lasa in deriva si de a amana “lucrurile serioase” pe mai tarziu.
Nu ti se intampla asta si tie sau eu sunt unicat la capitolul asta?
